Tendinte in .Ro


Batalia de la Adrianopol a insemnat distrugerea totala a armatei bizantine

Batalia de la Adrianopol a insemnat distrugerea totala a armatei bizantine

Desi batalia de la Adrianopol din anul 378 s-a dus intre armata Imperiului Bizantin (numit si Imperiul Roman de Rasarit) si goti, cauzele ei se gasesc de fapt in migratia hunilor catre vest, inceputa in anii 350 si care a determinat migratii masive ale popoarelor ce traiau pe continentul european. De huni s-a auzit prima data in anul 376 cand hunii i-au invins pe alani, un popor ce traia la est de Marea Neagra, pe actualul teritoriu al Kazakhstan-ului, un popor ce traia ca si hunii din jafurile rezultate in urma incursiunilor fulgeratoare in teritoriile altor popoare. Cele doua s-au unit si au pornit catre vest, primul popor intalnit in cale fiind cel al ostrogotilor intre fluviile Nipru si Don (ostrogotii fiind una dintre cele doua ramuri, alaturi de vizigotii ce stapaneau mai la vest, pe teritoriul Romaniei pana la fluviul Nipru, ale neamurilor gotilor). Ostrogotii au fost la randul lor invinsi iar pentru huni urmatorul teritoriu era cel al vizigotilor.

Conducatorii vizigoti s-au despartit, Atanaric cu o armata ramanand sa lupte cu hunii, Fritigern cu majoritatea populatiei preferand sa plece din calea invadatorilor si cerand permisiune romanilor sa traverseze Dunarea si sa se stabileasca la sud de fluviu, in Tracia. Imparatul Valens a trebuit sa-i accepte pe vizigoti in interiorul imperiului, armata sa aflata in Siria pentru pregatiri de razboi cu persii fiind prea departe ca sa intervina, si a sperat ca noii veniti, aproximativ 80.000, sa se stabileasca suficient de departe de Constantinopol incat sa nu reprezinte o amenintare pentru capitala imperiului si sa devina fermieri. Mai mult, vizigotii stabiliti la granita imperiului puteau constitui chiar un tampon in calea eventualilor invadatori iar tinerii puteau fi recrutati pentru armata romana sau angajati ca mercenari.

O serie de revolte ale vizigotilor la adresa tratamentelor rele la care erau supusi de catre ofiterii romani insarcinati cu paza zecilor de mii de goti l-a facut pe imparat sa considere ca orasul Constantinopol era in pericol, vizigotii putandu-se pune oricand in miscare catre sud pentru a-si procura in primul rand hrana, capitala fiind la mai putin de 300 de kilometri de tabara vizigotilor. Valens a incheiat un armistitiu cu regele persan iar trupele armate au pornit in mars inapoi catre Constantinopol, un drum de 1000 de kilometri si sase saptamani. In acelasi timp Valens i-a cerut lui Gratian, nepotul si omologul sau imparat al Imperiului Roman de Apus, sa-l sprijine cu o armata ca sa ii elimine pe vizigoti, intaririle venind din vest fiind insa oprite in campia Panonica de atacuri ale alanilor.

Imparatul Valens a intuit corect pericolul ce plana asupra Constantinopolelui, vizigotii deplasandu-se catre sud. Intre timp armatele romane au ajuns la Constantinopol (vezi poze din fostul Constantinopol, actualul Istanbul) si au stabilit cartierul general la Adrianopol, situandu-se intre trupele vizigotilor si capitala imperiului. Satul insa sa astepte trupe noi de la Gratian si informat asupra faptului ca armata gotilor numara doar 10.000 de oameni, inferioara numarului de soldati romani, imparatul Valens s-a decis sa lupte cu gotii fara a mai astepta ajutoare, in felul acesta putandu-si proclama succesul de unul singur.

Era 9 august 378 iar armatele gotilor si romanilor se aflau fata in fata, gotii situati pe o zona inalta, cu bagaje, femeile si copiii in centrul unui cerc format din care de transport si trupe de razboinici iar romanii la poalele dealului. Raportul de forte era insa egal, iscoadele lui Valens vazusera doar o parte din trupe asa incat avantajul numeric al romanilor era pierdut. De asemenea soldatii romani erau obositi dupa marsul din Siria, in plus veneau dupa un mars de sapte ore de la Adrianopol pe un teren dificil ca sa loveasca in vizigoti.

Propunerile de negociere ale lui Fritigern care cerea ca poporul lui sa fie lasat sa se stabileasca pe teritoriul Imperiului roman au fost respinse de Valens iar in tensiunea si fumul iscat de focul pus de vizigoti vegetatiei dintre armate unul dintre detasamentele romane de cavalerie a spart linia frontului si i-a atacat pe vizigoti, fara sa aiba ordine in acest sens (1). Imediat cavaleria vizigotilor de pe acea parte a reactionat respingand atacul roman si impingand cavaleria acestora in spate (2) iar trupele pe cai ale gotilor de pe cealalta parte au atacat si ele (3) cavaleria romana care a trebuit sa se retraga (4). Luptatorii pedestri ai gotilor au atacat si ei din fata iar armata romana s-a trezit inconjurata si aflata intr-o zona de nivel minim, ca intr-o caldare in care cei din margini ii impingeau catre centru pe cei din interior, multi soldati romani pierzandu-si viata fiind calcati in piciore de tovarasii lor. Neputandu-se misca si nici iesi catre zone mai inalte romanii au fost macelariti pana la lasarea noptii.

Lupta de la Adrianopol

Imparatul Valens a fost ranit in lupta, despre moartea lui circuland doua ipoteze: una conform careia a cazut pe campul de lupta, abandonat de propriile garzi de corp; o a doua conform careia a reusit sa se retraga intr-o casa din apropierea locului bataliei cu o garda de corp si cativa eunuci. Cativa vizigoti ar fi incercat sa incendieze casa fara sa stie cine se afla inauntru si pentru a preveni acest lucru, oamenii imparatului au tras cu sageti inspre atacatori pentru a-i tine la distanta, ceea ce i-a facut pe vizigoti si mai inversunati in a incendia casa, cei dinauntru pierzandu-si viata in flacari.
 

Stiati ca..

Service Autorizat Apple | Service Mac Bucuresti | Service iPad Bucuresti | Service Autorizat iPhone | Service iPod Bucuresti | Service Apple Bucuresti